1

Ma tot chinui de 10 minute sa incep postarea asta,dar nu stiu cum.Am schimbat prefixul,am facut 20 de ani,simt cum imbatranesc pentru ca ma dor articulatiile,spatele si ce se mai poate si..aia e.Au trecut sarbatorile,am primit muuulte cadouri frumoase,m-am pupat sub vasc la 00.00 de Revelion si gata vacantaaaa.Mai am o saptamana,dar e ca si cum n-ar fi.Si mai vreau inca o tura de cadouri,mai vreau inca o vacanta si cateva zile minunate,dar mai ales,sa nu astept inca 1 an pentru ele.Mai vreau cu trenul la Brasov,mai vreau sa plec pe undeva cu ai mei si cu A. si sa ne simtim bine cu totii.Mai vreau sa dormim amandoi pe canapeaua albastra,mai vreau...muuulte.De fapt,ca sa nu para ca cer asa multe,ca nesimtita,tot ce imi doresc e mai mult timp.Nu stiu de ce pana mea trece asa repede si nu imi ajunge.O sa fie vesnic o problema pentru mine,iar solutii...din parti.
As vrea sa scriu mai multe aici si mai des,dar as da-o in chestii siropoase si astea...nu-s de mine.Nu ma lasa degetele sa le butonez.Si apoi ...bloguri cu "vai iubirea mea,viata mea" se tot gasesc.Asa ca astept fazele de genul "asta nu mi se poate intampla mie" si mai trec pe aici...

Gidiyorum

Incepusem sa scriu postarea asta azi-noapte pe la 2,dar m-am razgandit si am inchis stare.de.nestare.Si totusi simt nevoia sa o scriu,nu stiu de ce.Probabil ca sa nu ma mai gandesc la anumite chestii.M-a apucat cu 2 seri in urma sa ma gandesc la cineva la care nu m-am mai gandit de mult timp.Si m-a cuprins o stare foarte foarte ciudata.Nu stiu sa o definesc.Simt cum mi se face un gol in stomac,e o tristete amestecata cu dor si cu "totusi am trecut mai departe".Nu merita,dar asta simt.Poate sunt mai multe amestecate..nu stiu.Cert e ca daca nu imi las gandurile sa zburde libere aici,nu o sa scap de ele.Am citit aseara din intamplare niste postari din 2009 si un pic din 2010.Si am constatat ca multe...prea multe s-au schimbat,si uneori imi e dor tare tare de ele,cum erau.Imi e dor de liceu,de tot ce s-a petrecut si de persoanele cu care imi petreceam timpul.Aveam o viata destul de agitata si mult mai putine griji.Am avut perioade si bune si rele si nu regret mai nimic din tot ce a fost.Poate toate au condus la ceea ce sunt acum.Si e bine acum.Daca atunci baietii imi dadeau batai de cap,acum am scapat de grija asta.Il iubesc pe A. si ma iubeste,si nu vreau pe nimeni altcineva decat pe el.Si totusi ceva ma nemultumeste.Dar nu as putea spune concret ce anume.Ok,relatia e aproape perfecta(as zice chiar perfecta,dar cica nu exista asa ceva),dar acum agitatia si bataile de cap au devenit mai serioase si uneori chiar foarte stresante.Simt ca ceva lipseste.Nu e aceeasi atmosfera la facultate,nu sunt oamenii pe care ii vreau eu acolo,nu am timp de nimic,nu stiu....nu gasesc exact elementul lipsa.Slava Domnului,fetele mele sunt tot ale mele si,desi reusim cu greu sa ne vedem,inca ne intelegem bine.

Asa...cred ca incepusem cu alta idee...cu faptul ca mi-a trecut prin minte pentru o fractiune de secunda nimeni altcineva decat S.Si am avut acea stare ciudata.Dincolo de toate,cu bune si cu rele,mi-a fost prieten.Si nu mai e.Si e mai bine asa.A fost si decizia mea,am vrut ca lucrurile sa ajunga aici,sa nu mai am prea multe de impartit cu el.Sper sa fi uitat de blogul meu si sa nu mai dea pe aici si sa citeasca.Sunt atatea amintiri..unele frumoase,dar unele atat de amare ca nu stiu care cantaresc mai mult.Am pus mai mult suflet decat trebuia,si asta o stiam si atunci,cand imi ziceau si altii,si nu voiam sa recunosc sau recunosteam cu greu,pentru ca oricum nu aveam ce face in privinta asta.Nu e ca si cand poti intr-o zi sa zici:"gata!de azi nu mai tin la tine,nu imi mai pasa!" si chiar sa se intample lucrul asta peste noapte.Oricum,am trecut peste,mi-am facut amintirile pachetel si le-am pus pe un raft sus sus sus,astfel incat sa nu dau prea des peste ele.Si adevarul e ca a trecut foarte mult timp de cand nu m-am mai gandit la asta.Si voiam sa scriu mult mai multe,dar nu-mi mai vin toate acum in cap.

Problema e urmatoarea:am inceput ca mamaie sa ma gandesc la tampenii.Si mi-a trecut prin minte,tot asa pentru o fractiune de secunda faptul ca totusi pentru S. nu a fost iubire,nici nu stiu cum sa ii zic...a fost "ceva".Si problema e ca nici nu se poate compara cu ceea ce simt acum pentru iubitul meu ,cand nu gasesc cuvinte indeajuns de multe si de frumoase ca sa imi pot exprima sentimentele.Stiu ca nu e aceeasi situatie,nici pe departe!Dar tot nu mi-am putut opri gandul ca daca Doamne fereste s-ar intampla ceva,nu as putea trece peste ,in vecii vecilor.Desi am ajuns in punctul in care am acea...siguranta,trebuie sa existe un moment intr-un an de zile,cand imi trec astfel de tampenii prin cap.Si stiu ca nu am de ce sa ma gandesc la asta si stiu ca nici va fi asa, dar e momentul ala in care imi dau seama cat de tare m-am aruncat si cand realizez ca imi este frica sa nu ajung sa sufar.I-am dat toata inimioara mea.Toata!Si are grija de ea!Chiar foarte bine...si tot ce imi doresc e...sa nu se schimbe cu nimic asta! Si e valabil si invers.Si uite cum am dat-o in chestii d-astea despre care nu imi place sa aduc vorba...Si mi-aumai trecut o gramada de lucruri prin cap,dar degetele efectiv nu ma lasa sa le tastez.Si e perfect,pentru ca alea raman doar pentru mine.
Si nu e nicio concluzie de tras.Pur si simplu!

Problema e ca dupa ce ca imi era dor de A.,acum simt ca o sa explodez pana weekendul viitor!
Si ultima chestie ar fi melodia asta :

Kazım Koyuncu İşte Gidiyorum de feyeka .
Ma enerveaza faptul ca imi place atat de mult.La inceput nici nu stiam despre ce era vorba,pentru ca este in turca,si tot nu mi-o puteam scoate din cap.Apoi am gasit versurile traduse in engleza....si zau daca nu s-au potrivit perfect cu ceea ce a fost cadva.Transmite prea multe.E trista si sper sa nu i se mai potriveasca niciodata de acum incolo sufletelului meu!

12.11.2011

Saptamana asta...de vis si nu prea.M-am luat la cearta rau cu un Streptococcus pyogenes si acum fac injectii cu penicilina.Ironia sortii este ca luni,la microbiologie,profa ne povestea exact despre simpaticul asta,care poate sa faca multa probleme,iar eu de marti am inceput circul cu el.Ma rog..postul asta nu are treaba cu medicina.Am trecut de sfarsitul lumii(al enshpelea anuntat pana acum)...e aproape 2 noaptea si nu am somn.As avea ce sa fac,dar prefer sa beau ceai si sa ascult jazz.Se imbina prea bine ca sa stric eu combinatia acum.Nu sunt cunoscatoare de jazz si poate doar ascultator ocazional,dar wikipedia m-a luminat.Asa ca o sa insirui aici cateva piese,pe cele care mi-au placut cel mai mult in seara asta.Poate vor mai placea si altcuiva...

Nu omorati gandacii!

Serios!O sa va ajunga blestemele!Si asta o spun din proprie experienta...Probabil Marele Imparat Gandac si-a facut socotelile si a constatat ca eu am omorat prea multi sclavi de-ai lui de-a lungul timpului.Nu am avut mila nici fata de cei cu care am impartit perna cand dormeam,nici fata de cei care imi pazesc noaptea oalele ca sa nu mi le fure cineva si in niciun caz nu i-am crutat pe cei care vin ca Sburatorul fix in camera mea.Asa ca zilele trecute,incercand sa omor cu matura un gandac de pe tavan,am reusit sa omor neonul.Nu numai ca a trecut milimetric pe langa capulmeu,dar s-a si "indoit" putin.Cum nu am mai avut neoane in casa,l-am chemat pe nea omu' ala,care si-a insusit functia de electrician.El vine si zice :" Mda,trebuie sa cumperi altul!"--eu in gandul meu" Ei nu zau,asta am constatat si eu,dar speram sa il fac din plastilina!"...A scos totusi ceva inteligent pe gura,zicandu-mi sa ma duc sa caut un neon de 40W.Buuun!Plec la Carrefour,unde aveau o singura natie de neon luuung si anume de 36W."Daca nenea a zis de 40W,ma duc la Bricostore ca aia sigur au!".Asa ca ma duc acolo.Aveau o mie de feluri,dar niciunul de 40.Il intreb pe desteptu' ala de acolo daca nu pot sa pun totusi unul de 36.In priceperea lui,a zis ca "Nuuuu,cum sa pui de 36??E mai subtire si nu sta acolo!", eu:" Dar mi se pare totusi la fel si la lungime si la grosime...",el:" Nuuu,asculta-ma pe mine,ca stiu ce zic!Trebuie de 40!",eu: "Pai si aveti?",el :"Nu prea se mai gasesc,noi nu am mai adus cam de un an.Dar du-te la Crangasi ca sigur gasesti acolo"...Asa ca m-am dus la Crangasi.Dupa ce m-am invartit pe acolo,am gasit si Bazarul.Intru,intreb pe cineva de un magazin de electrice,ma indruma si ma duc plina de speranta.Intru acolo,o intreb pe tanti daca are neon de 40W.Inevitabil,raspunsul a fost "Nu,nu prea se mai gasesc.Dar am de 36!"...eu:"Pai nu,ca trebuie de 40W,asa mi-a zis electricianul,ca altfel asta nu sta acolo,ca aluneca"...ea:"las' ca am si eu un priceput d-asta acasa.Asculta-ma,ca sigur iti merge.Uite iti fac proba!Si daca nu merge il aduci inapoi si iti dau banii!"...Asa ca o ascult frumos pe tanti si il cumpar.Ajung in sfarsit acasa cu neonul vietii...si ca sa vezi,merge mah!Merge si ala de 36W,nu aluneca,pentru ca are aceeasi grosime.Diferenta de aia 4W,care pe cuvant ca celulele mele cu conuri si bastonase din retina nici nu-i sesizeaza.
Din aceasta aventura se pot trage doua concluzii:
1.Nu omorati gandacii!
2.Tot femeile se pricep mai bine la apreciat lungimea si grosimea,deci cand vine vorba de neoane,nu le puneti sa se plimbe pe frigul asta prin Bucuresti,pentru ca oricum au dreptate!

HaHa!!M-am intors!Ce,credeati ca mi-a ajuns plimbarica de azi?Dar una de la Victoriei la Universitate pe jos nu merge?Nu mai am energie sa povestesc toata aventura,care nici nu se compara cu cea de azi.Un lucru ma nedumireste totusi.Daca Romania a avut de-a lungul timpului o gramada de oameni destepti,destui oameni de stiinta,de ce naiba pui numele la fel la 2 spitale diferite?(care se afla la mama naibii unu de altu,in situatia in care nimeni nu stie sa iti explice clar cum sa ajungi de la unul la altul,decat daca ocoleeeesti destul de mult ).Spitalul "Carol Davila", doar ca unul e Militar si unul de Nefrologie .Detalii...de unde naiba era sa stiu?Cert e ca m-am ratacit,m-am dus si m-am intors pe niste strazi,am mers mult si foarte repede si am intarziat cam 30 de minute la sedinta.Problema e ca atunci cand am vazut unde trebuia de fapt sa ajung,imi venea sa imi dau palme,pentru ca stiam zona si stiam sa ajung mult mai repede acolo....dar asta e!
Ca la intoarcere,vorbind la telefon,m-am ratacit din nou,nu mai zic,cert e ca am reusit intr-un final sa ajung acasa si sa stau si eu locului...
Oare maine ce ma asteapta?

Pfff...s-a terminat de ceva timp septembrie...gata-gata sa se termine si octombrie.Dar eu m-am trezit,don't worry!Si am inceput si facultatea,temutul an II.Inca de la inceput ne-au luat tare...si eu am schimbat tactica fata de primul an,asa ca weekendul asta in loc sa petrec timpul cu iubitul meu,am invatat de mi-au sarit capacele.De parca as fi in sesiune. E trist,dar n-am ce face.Aveam zilele astea mai multe idei de butonat,dar nu stiu unde au disparut toate.Asa ca momentan bag litri de ceai "Hapciu" in mine si incerc sa o scot la capat cu fiziologia.Funny, nu?:-|

Wake me up when september ends..

Yeah,right...wake me up when september ends,pentru ca atunci incepe facultatea.Si sunt indecisa daca vreau sau nu.Adica pe de o parte,clar nu vreau sa inceapa..e vorba de tonele de materie care trebuie invatata,e vorba ca o sa ma ofilesc de dorul lui A.,pentru ca nu stiu daca o sa avem ocazia sa ne vedem nici macar in fiecare weekend,cel putin pentru o perioada si o sa imi fie foarte foarte greu,pentru ca in vacanta ne-am vazut aproape zilnic,cred ca adunate ar fi 6-7 zile in care nu ne-am intalnit macar pentru o ora.E vorba ca in astea doua saptamani trebuie sa iau de la capat bibliile de anato si biochimie.Deci titlul e chiar paralel cu postarea pentru ca nici nu se pune problema sa dorm in plus.Asta teoretic...ca practic e greu sa nu dorm cat vrea cucurigu meu,pentru ca nu imi pot pacali creierul ca s-a terminat vacanta.

  Pe de alta parte...am nevoie de agitatia din timpul anului,cand sunt mereu in priza si incerc sa fac cat mai multe in putinele 24 de ore pe care ni le ofera o zi.Adica pana la urma e ok si la facultate,e cat de cat ok si in Bucuresti,dar nu e peisajul complet pentru mine,nu sunt eu cu totul acolo.O parte din mine ramane aici si...se intelege.Daca Doamne Doamne vrea  ca lucrurile sa iasa in linii mari asa cum au fost planuite,o sa fie minunat,dar nu vreau sa incep sa imi pun toate sperantele in asta,ca dup-aia sa fiu dezamagita.Si iata ca fara sa vreau ideea se impleteste cu ceea ce voiam sa scriu initial.Voiam sa incep un post foarte foarte revoltat...despre lucrurile de cacat din Romania.Nu ca nu ar fi extraordinar de multe,dar unul foooarte mare imi sta in coaste acum.Ma rog,ca sa nu schimb brusc macazul,zic ca nu pot sa ma incred in faptul ca totul o sa iasa cum vreau,pentru simplul fapt ca traim in Romania.Daca intr-o oricare alta tara civilizata acest lucru ar fi posibil,la noi e nevoie de ceva gen miracol ca sa se intample,si anume sa iti gasesti un loc de munca in alt oras,cu un minimum de salariu cu care sa poti trai in cel mai modest mod posibil.

   Revenind la faptul ca in Romania multe sunt de rahat,trebuie reamintit faptul ca fara sa ai pile si fara sa dai spaga nu ai nicio sansa sa iti fie respectate drepturile.Adica nu, sa nu se inteleaga ca sunt cu gura mare ca vreau nu stiu ce drepturi.Le vreau pe alea pe care ar fi logic si normal sa le primesc.Adica eu mi-am respectat partea mea,mi-am onorat obligatiile si acum o "doamna" care practic nu mai are nicio valoare sa ma fu** in gura?Adica muierea aia care are un salariu pentru postul pe care il ocupa sa iti dea ce ti se cuvine numai daca ii dai spaga?Pai cum naiba sa nu vorbesc urat...nu am pic de respect pentru acea fiinta.Mah,nici macar un nanogram,un microgram sau un picogram(care naiba era cel mai cel mai mic?).Nici macar!Sa presupun prin absurd ca poate o sa faca un gest de omenie si o sa se termine cu bine treaba asta,fara ca eu sa ma mai umilesc la usa ei,pentru a-mi primi dreptul meu!!Stiu ca degeaba ma revolt,stiu ca degeaba butonez aici,pentru ca nu se va schimba nimic.Nu e vorba de o singura situatie,din pacate,e vorba ca in tara asta numai asa merg lucrurile.Si nici macar nu pot sa imi imaginez cum o sa evolueze lucrurile,pentru ca Romania e un caz pierdur.Si revin la faptul ca e maaare pacat ca e locuita.E locuita de neghiobi,de oameni plini de lene si nesimtire,de prosti si hoti.Ok...hai sa nu generalizez.Un procent mult prea mic din populatia Romaniei pot fi numiti oameni care gandesc.Dar ce folos?Astia putini sunt striviti ca niste gandaci de coruptie,pentru ca in stanga si in dreapta numai asta vezi.Ma minunez de cat de prosti si inapti pot fi unii oameni,care fac umbra degeaba pamantului.Dar pana la urma se ajunge la vorba lui Lapusneanu: "Prosti,da' multi!"...Ma rog,aceste teme sunt inepuizabile si nu are rost sa mai butonez.

  Nu am nevoie sa fie nimeni de acord cu mine,mi-am descarcat un pic nervii aici si atata tot.Adica nu m-ar mira sa se gaseasca vreun "dashtept" sa comenteze aiurea rau de tot.

  Si mai voiam sa scriu ca nu am vazut decat un film din lista aia de care ziceam la inceptul vacantei,dar nu mai scriu despre asta.

 Ma intorc la anatomia mea,pentru ca e abia 1:24 si mai e timp pana dimineata...

Eee...na talent :))

Peste cateva ore se va fi dus si vara asta.Inca una.Inca una care a trecut mult prea repede.Si pentru ca de maine e toamna ,piticii imi tropaie ca trebuie sa ma pun pe invatat.Ce conteaza ca incep facultatea peste o luna?Invat pentru mariri de nota.Oricum,nu o sa mai fie zile in care o sa am o usoara iluzie ca ma plictisesc si nici timp pentru a face mici chestii marunte care imi plac.Nu o sa mai pictez.Oricum nu mai am chef,dar problema e ca nu as avea timp,Asa ca m-am hotarat ca pe blog trebuie sa ajunga cele 3 mari opere de arta :)) ale mele.Vara asta geniul meu creator nu m-a lasat sa dorm ,si in amintirea noptilor in care invatam pana la 5 dimineata,am avut parte de nopti in care am pictat pana la 5 dimineata.Acestea fiind zise,o luam cronologic:
*prima tentativa,pe panza,in clasa a 10-a.Nu stiu sa fac poze sa iasa culorile ca in realitate,sau poate nu ma ajuta nici aparatul,dar..asta e:

*al doilea,pe lemn,se asorteaza perfect cu camera lui A.,asa ca ajuns la el.In realitate nu se vede asa zgariat :D

*pe al treilea l-am terminat azi si o sa-l pastrez ca sa dau mereu cu ochii de el cand ma plang in sesiune ca beau cafea:


Iar ca bonus,pentru ca mereu l-am laudat pe Elfi cat de magnific este,isi merita locul pe blog:

Părinţii mei sunt super!

Se iau 2 părinţi super + o râie mică şi sâcâitoare care scoate perlă după perlă(adică fratele,adică Dragoş)+ se roagă iubitul să renunţe la o zi de muncă+ el refuză din alte motive+tu te superi+el face orice să nu te vadă tristă+acceptă şi vine şi el şi se pleacă la munte.Mami pregăteşte ceva să mâncăm pe drum, tati pregăteşte maşina ca să urce la deal,Oana işi calcă 2 tricouri,A. işi lasă şlapii acasă(yeeii!).Se pleacă la drum,se merge muuult muult,se ajunge la Piatra Neamţ,apoi la Cheile Bicazului.La Lacu Roşu începe să se înnopteze şi să picure,aşa că se caută cazare.Tati hotărăşte să luăm 2 camere,Dragoş hotărăşte ca el şi mami şi tati să doarmă intr-o cameră(pentru că avea şi fotoliu extensibil şi el nu mai dormise in aşa ceva) ,iar eu şi Andrei într-o cameră.Această sentinţă se dă încă de la recepţie,deci nu aveam cum să mai comentăm.Se trece cu bine peste această noapte :)).A doua zi se pleacă de acolo,se schimbă traseul,se ajunge pe la mama naibii prin munţi.Oana are grijă să piardă cheile de la maşină prin iarbă.Pentru a 2-a oară Dragoş salvează situaţia.Dar are grijă să devină şi mai sâcâitor şi îmi aminteşte tot drumul de la Miercurea Ciuc la Buzău că am avut noroc că l-am avut pe el ca să găsească cheile.Mai un pupic furat când nu ne vedea tata în oglindă, mai ciupituri marca Dragoş care au reusit să îl învineţească şi pe Andrei...detalii de drum.Se ajunge acasă.Iar aceasta a fost reţeta unui weekend reuşit.Şi mai vreeeau!
Până una alta,mă gândeam că sunt norocoasă că am aceşti părinţi super,din toate punctele de vedere.M-au susţinut întotdeauna,s-au sacrificat pentru mine,chiar şi acum,când am aproape 20 de ani şi ar fi putut foarte bine să îmi zică să mă angajez.Bine,e datoria de părinte de a mă ajuta,dar mai sunt cazuri şi cazuri,şi de-asta zic că sunt norocoasă.Bine,la rândul meu,am încercat întotdeauna să fiu cât mai bună,să nu îi dezamăgesc şi să îi fac să fie mândri de mine.Aşa că este o armonie in familie,in care se integrează foarte bine şi Andrei.Tot din cauza asta mai sunt super părinţii mei,pentru că l-au acceptat si au prins drag de Andrei.Ar fi putut să devină absurzi şi panicaţi ca alţi părinţi când le pleacă puiul la facultate şi pe deasupra se mai şi îndrăgosteşte.Adevărul adevărat este că nici nu au de ce să nu-l placă.Nu are rost să încep să îl laud,pentru că îi ştiu prea bine calităţile şi defectele,şi nu vreau să scot în evidenţă cât de Făt-Frumos-pe-calul-alb este el pentru mine.(de 1 an şi un pic)
Şi mai sunt super pentru că ştiu când să mai închidă un ochi,să se prefacă a nu şti anumite lucruri şi când nu e cazul să intre în detalii.
Şi mai sunt super pentru că,deşi nu suntem deloc genul care să ne spunem te iubesc-uri toată ziua şi tot felul de chestii siropoase,ştiu că le este dor de mine când plec la facultate,pentru că mama mă mai ia în braţe aşa pe nepusă-masă,iar tati îmi trimite SMS-uri să mă întrebe de sănătate,dacă mai am nevoie de bani şi să îmi ureze succes la examene.Şi mai şi pune ceva deoparte pentru mine,fără să mai ştie mama,pentru că la capitolul ăsta e ceva de genul "Mamiii..."-"N-am!!".Bine,tot la capitolul ăsta încerc să nu fiu nici eu nesimţită şi să cer că vreau tot felul de chestii.Pentru multe lucruri aştept să fiu eu pe banii mei,chiar dacă asta se va întâmpla probabil abia peste 4- 5ani.
Şi mai sunt super pentru că au ajuns prin muncă aici,pornind de la 0 şi neaşteptând să le pice o căruţă cu bani din cer.Au ştiut şi să vândă pepeni în piaţă,dar şi să fie administratori (ca să nu zic patroni,că sună aiurea) de un magazinaş,şi în acelaşi timp să se ducă şi la muncă.Că a ajuns criza şi pe aici,e partea a doua.Ei sunt super pentru că sunt deschişi la minte şi plini de viaţă, şi ştiu să facă "câte una şi pe rând",cum zice tati.Şi au ştiut să îmi insufle şi mie că dacă vreau ceva,trebuie să muncesc şi să nu aştept de la alţii,că dacă sunt tare pe poziţii o să reuşesc.Bine,acum vine partea nasoală că am ales eu Medicina şi mai am o gramadă de tras şi aşteptat până o să am ce vreau,dar sunt optimistă.
Nu ştiu,niciodată nu m-am gândit să îi laud pe ai mei,dar m-a apucat dragostea acum şi aia e!
Şi ar mai fi,dar nu mă mai pot concentra acum pentru că o râie strigă la mine din 10 în 10 minute :"Dar acum s-a descărcat jooocul"?
Şi nu ştiu de ce mi-a venit să butonez asta..poate pentru că mi-a plăcut prea mult acest weekend pe care l-am petrecut atât cu familia,cât şi cu iubitul,pentru că nu am fost nevoită să mă împart şi să mă simt vinovată faţă de ai mei şi alte bla bla-uri de genul.
Aa..şi fâţa asta de frate-miu e super şi îl iubesc şi pe el,dar nu vreau să recunosc,şi în niciun caz nu îi zic acum pentru că o să i se urce la cap.Şi şi el mă iubeşte...în maşină l-a luat somnul şi m-a luat în braţe şi mi-a zis că sunt păpuşica lui de noapte.Ceva gen dinozaurul cu care încă mai doarme el noaptea în braţe.Bine,ideea era că mi-a zis că sunt păpuşica lui.Dacă era doar un pretext ca să îşi găsească o poziţie mai bună de dormit,nu ştiu,dar nici nu mai contează..

Până una alta s-a descărcat jocul,trebuie să îl instalez cât mai repede că deja îmi vine să-l dau afara pe scări pe Dragoş...

:*

Trece prea repede timpul!!Bine,au trecut numai 18 zile din vacanta mea de vara,dar care e oricum prea scurta...si deja incep sa ma gandesc ca mai e un pic si incepe facultatea.Adica..e aproape august...apoi de la 1 septembrie trebuie sa ma apuc de invatat pentru mariri.Apoi vine 1 octombrie...si...gata!
Mda,chestia e ca nu am nimic de facut acum,e prea cald afara,de filme m-am cam plictisit,A. este la munca,pielea mea e un pic cam prea arsa dupa ziua de ieri ca sa ma mai pot duce la piscina,asa ca stau cumintica acasa si incep sa ma gandesc la ce nu trebuie.Mai bine ma duc sa croitoresc ceva,sa imi ocup timpul.Am o stare de nestare,dar nu d-aia rea.E ciudata.E o lene amestecata cu neobisnuinta de a sta degeaba,cu o dorinta de a face multe multe lucruri,dar in acelasi timp combinata cu "las'...mai tarziu,am timp".Vreau ceva,dar nu stiu ce.In primul rand as vrea ca A. sa aiba concediul cat am si eu vacanta,dar asta stiu ca nu se poate.Asa ca revin la :vreau ceva dar nu stiu ce.Mda...pauza de vara.E prea liniste in viata mea ca sa am ce sa butonez pe blog :)

N-am fost acolo...

N-am fost la Bon Jovi...dar data viitoare trebuie sa ma duc.In fine,pana una alta am terminat primul an la medicina,cu bune si rele.S-a terminat in sfarsit sesiunea.Sunt si integralista...chiar ma pot bucura de vacanta acum.Nu-mi vine sa cred ca pot sa o ard aiurea acum.Azi o lalaiam asa si era ciudat rau de tot sa nu ma mai gandeac "mai am de invatat 5 capitole si maine e examenul"..
Vara asta trebuie sa ma duc la mare,trebuie sa vad cele 100 de filme din topurile 100 si 100populare de pe cinemarx...sau ma rog la cele pe care nu le-am vazut sau la cele la care o sa am chef.In nici un caz nu o sa ma uit la Hanna Montana sau Camp Rock.Va trebui sa ma duc cu frate-miu la Cars 2 3D pentru ca i-am promis.Trebuie sa ma duc cu el si la piscina pentru ca i-am promis si asta.(De fapt promisiunile sunt facute fortat,numai pentru a nu mai auzi din 10 in 10 minute "Dar mergeeeeem?"...il inteleg,si eu eram o râie cand eram mica).Trebuie sa o lalai cu fetele.Nu conteaza unde si cum.Dar trebuie.Oare ne mai recunoastem daca ne intalnim pe strada?Ca nu ne-am mai vazut din 1900 toamna.
Trebuie sa ma distrez,trebuie sa fac pe croitoreasa,trebuie multe.Si trebuie sa ma impart in 1000 de parti,pentru a-i multumi pe toti.Si desi mi-am revizuit lista de prieteni si cunostinte,tot va trebui sa ma impart pentru ca nu au nicio gara unii cu altii.Hm:-?
Aaa si trebuie sa nu ma mai minunez ca pe 17 e gata anul:D:D
Si poate o sa mai dau si pe aici,desi vara e putin probabil sa am vreo staredenestare.

Aaa,dar cel mai important,ma rog nu cel mai, trebuie sa ma ingras cel putin 3kg.
Bye :D