1...In Bucuresti nici macar nu se vad stelele.Abia am gasit vreo 3-4 ratacite intr-o noapte.Si mi-am adus aminte cum se vad stelele la Bisoca sau chiar la tara la mine.Si mi-am adus aminte cand eram mai mica,mai fara griji,mai fara cineva aproape caruia sa ii duc dorul.Imi este din ce in ce mai greu sa plec din Buzau.Si imi aduc aminte cand ma gandeam ca de-abia astept sa ajung la Bucuresti.Acum nu mai vreau.Nu imi place aici,pentru ca nu este si A. cu mine.Poate la un moment dat o sa imi placa,asta cand se va muta aici.Se apropie sesiunea,incepe stressul,sunt din ce in ce mai dese momentele cand chiar am nevoie sa ma ia in brate...dar nu are bratele de 100 si un pic de km,ca sa ajunga la mine.Si supravietuiesc zilelor de luni,marti ,miercuri si joi doar pentru a savura clipa de clipa zilele de vineri,sambata si duminica.Sunt momentele cand ma abtin sa nu plang pentru ca imi e dor de el.Sunt momentele cand il coplesesc problemele si ma doare sa-l vad asa si atunci oricat m-as chinui sa ma abtin,nu pot.Sunt zilele cand as vrea ca o ora sa dureze 600 de minute pentru a sta mai mult timp impreuna.Sunt zilele cand ma trezesc si el se uita la mine cum dorm si noptile in care ne inghesuim in patul meu de la camin.Sunt momentele cand A. ma tine imobilizata si D. ma gadila.Sunt momentele cand D. se intristeaza pentru ca plec la Bucuresti,dar si cand e moale de somn si se cuibareste in bratele mele.Sunt momentele cand beau un Cosmo cu fetele si dansam si ne dor picioarele si le spunem unor baieti, intr-un mod mai mult sau mai putin politicos,sa ne lase in pace.Sunt momentele cand dormim pe o paturica pe jos si nu se trezeste niciuna ca sa se duca la facultate.Sunt multe chestii marunte,multe gesturi mici prin care mi se arata ca sunt iubita.Si momentele astea imi vin in cap in alte momente,cum este acesta,cand trebuie sa invat la fiziologie pentru lucrarea de maine,cand imi vine sa arunc toate cartile pe geam,cand nu mai am niciun jeleu si am lucrurile prea ordonate ca sa am scuza sa nu invat.
Asa ca pentru moment imi stric ochii cu niste chestii gen fosfoenolpiruvatcarboxikinaza si incerc sa nu ma mai gandesc la momentele alea minunate,pentru ca nu o sa mai invat nimic.Eu chiar incerc...sper sa-mi si iasa.