Gidiyorum

Incepusem sa scriu postarea asta azi-noapte pe la 2,dar m-am razgandit si am inchis stare.de.nestare.Si totusi simt nevoia sa o scriu,nu stiu de ce.Probabil ca sa nu ma mai gandesc la anumite chestii.M-a apucat cu 2 seri in urma sa ma gandesc la cineva la care nu m-am mai gandit de mult timp.Si m-a cuprins o stare foarte foarte ciudata.Nu stiu sa o definesc.Simt cum mi se face un gol in stomac,e o tristete amestecata cu dor si cu "totusi am trecut mai departe".Nu merita,dar asta simt.Poate sunt mai multe amestecate..nu stiu.Cert e ca daca nu imi las gandurile sa zburde libere aici,nu o sa scap de ele.Am citit aseara din intamplare niste postari din 2009 si un pic din 2010.Si am constatat ca multe...prea multe s-au schimbat,si uneori imi e dor tare tare de ele,cum erau.Imi e dor de liceu,de tot ce s-a petrecut si de persoanele cu care imi petreceam timpul.Aveam o viata destul de agitata si mult mai putine griji.Am avut perioade si bune si rele si nu regret mai nimic din tot ce a fost.Poate toate au condus la ceea ce sunt acum.Si e bine acum.Daca atunci baietii imi dadeau batai de cap,acum am scapat de grija asta.Il iubesc pe A. si ma iubeste,si nu vreau pe nimeni altcineva decat pe el.Si totusi ceva ma nemultumeste.Dar nu as putea spune concret ce anume.Ok,relatia e aproape perfecta(as zice chiar perfecta,dar cica nu exista asa ceva),dar acum agitatia si bataile de cap au devenit mai serioase si uneori chiar foarte stresante.Simt ca ceva lipseste.Nu e aceeasi atmosfera la facultate,nu sunt oamenii pe care ii vreau eu acolo,nu am timp de nimic,nu stiu....nu gasesc exact elementul lipsa.Slava Domnului,fetele mele sunt tot ale mele si,desi reusim cu greu sa ne vedem,inca ne intelegem bine.

Asa...cred ca incepusem cu alta idee...cu faptul ca mi-a trecut prin minte pentru o fractiune de secunda nimeni altcineva decat S.Si am avut acea stare ciudata.Dincolo de toate,cu bune si cu rele,mi-a fost prieten.Si nu mai e.Si e mai bine asa.A fost si decizia mea,am vrut ca lucrurile sa ajunga aici,sa nu mai am prea multe de impartit cu el.Sper sa fi uitat de blogul meu si sa nu mai dea pe aici si sa citeasca.Sunt atatea amintiri..unele frumoase,dar unele atat de amare ca nu stiu care cantaresc mai mult.Am pus mai mult suflet decat trebuia,si asta o stiam si atunci,cand imi ziceau si altii,si nu voiam sa recunosc sau recunosteam cu greu,pentru ca oricum nu aveam ce face in privinta asta.Nu e ca si cand poti intr-o zi sa zici:"gata!de azi nu mai tin la tine,nu imi mai pasa!" si chiar sa se intample lucrul asta peste noapte.Oricum,am trecut peste,mi-am facut amintirile pachetel si le-am pus pe un raft sus sus sus,astfel incat sa nu dau prea des peste ele.Si adevarul e ca a trecut foarte mult timp de cand nu m-am mai gandit la asta.Si voiam sa scriu mult mai multe,dar nu-mi mai vin toate acum in cap.

Problema e urmatoarea:am inceput ca mamaie sa ma gandesc la tampenii.Si mi-a trecut prin minte,tot asa pentru o fractiune de secunda faptul ca totusi pentru S. nu a fost iubire,nici nu stiu cum sa ii zic...a fost "ceva".Si problema e ca nici nu se poate compara cu ceea ce simt acum pentru iubitul meu ,cand nu gasesc cuvinte indeajuns de multe si de frumoase ca sa imi pot exprima sentimentele.Stiu ca nu e aceeasi situatie,nici pe departe!Dar tot nu mi-am putut opri gandul ca daca Doamne fereste s-ar intampla ceva,nu as putea trece peste ,in vecii vecilor.Desi am ajuns in punctul in care am acea...siguranta,trebuie sa existe un moment intr-un an de zile,cand imi trec astfel de tampenii prin cap.Si stiu ca nu am de ce sa ma gandesc la asta si stiu ca nici va fi asa, dar e momentul ala in care imi dau seama cat de tare m-am aruncat si cand realizez ca imi este frica sa nu ajung sa sufar.I-am dat toata inimioara mea.Toata!Si are grija de ea!Chiar foarte bine...si tot ce imi doresc e...sa nu se schimbe cu nimic asta! Si e valabil si invers.Si uite cum am dat-o in chestii d-astea despre care nu imi place sa aduc vorba...Si mi-aumai trecut o gramada de lucruri prin cap,dar degetele efectiv nu ma lasa sa le tastez.Si e perfect,pentru ca alea raman doar pentru mine.
Si nu e nicio concluzie de tras.Pur si simplu!

Problema e ca dupa ce ca imi era dor de A.,acum simt ca o sa explodez pana weekendul viitor!
Si ultima chestie ar fi melodia asta :

Kazım Koyuncu İşte Gidiyorum de feyeka .
Ma enerveaza faptul ca imi place atat de mult.La inceput nici nu stiam despre ce era vorba,pentru ca este in turca,si tot nu mi-o puteam scoate din cap.Apoi am gasit versurile traduse in engleza....si zau daca nu s-au potrivit perfect cu ceea ce a fost cadva.Transmite prea multe.E trista si sper sa nu i se mai potriveasca niciodata de acum incolo sufletelului meu!